tipare-si-povesti tipare-si-povesti

TIPARE ȘI POVEȘTI

În aceste vremuri tulburi, ființa umană are nevoie de schimbare ca să se poată adapta. Și asta se vede din ce în ce mai mult. Mulți dintre noi apelăm la diverse tehnici de dezvoltare personală din dorința de a realiza această schimbare. Vrem să învățăm să fim mai competitivi, mai inteligenți, mai spirituali, să aducem abundența și fericirea în viața noastră. Ne construim propriile povești în care suntem așa și pe dincolo. Însă marea problemă e că tocmai aceste povești nu ne lasă să fim ce vrem noi, nu ne lasă să ne atingem potențialul și să ne împlinim destinul. Ne țin blocați, ne fac să trăim în frică și să trecem pe lângă tot ce e frumos în viață. Fiecare dintre noi a avut diverse experiențe de-a lungul vieții. Situații diferite, lucruri normale pentru unii, pentru alții pot reprezenta adevărate traume. Iar când suferi o traumă e normal să te întrebi ce ai putea face ca aceasta să nu se mai repete. Cum ar trebui să gândești și să acționezi ca să nu mai suferi niciodată. Așa apare un tipar comportamental. Spun tipar pentru că el se fixează în subconștient și tinde să se repete de fiecare dată când mintea ne spune că există un pericol. În timp, acest tipar începe să ne definească, să facă parte din felul nostru de a fi, îl integrăm în ceea ce numim ”eul nostru”. Și ajungem să credem că ”eu sunt așa”. Nu ne mai gândim că totul a plecat de la o poveste pe care ne-am spus-o la un moment dat ca să putem depăși o situație anume. Ni se pare că așa trebuie să procedăm în orice situație. Și, pentru că totul se petrece la nivel inconștient, nici nu ne dăm seama ce se petrece. Avem impresia că așa e normal, că asta e realitatea și că toți ar trebui să procedeze ca noi. Și atunci, care e soluția? Cum putem să ne recăpătăm controlul asupra vieților noastre? Simplu de tot: aducem trauma inițială în conștient, o ”privim în ochi”, observăm ce ne spunem în legătură cu ea, devenim conștienți de tiparul creat. Apoi decidem că ce s-a întâmplat odată, demult, nu reprezintă o regulă, că putem alege cum să privim realitatea și cum să acționăm. Asta ne va readuce libertatea și puterea de a fi stapânii propriei vieți.
Simplu, nu? Mai complicat e să devenim conștienți de traumele noastre. Cum facem asta? Sunt multe metode. Putem medita, analiza retrospectiv, putem apela la persoane specializate. Există o varietate de soluții la îndemâna noastră. Dar mai multe despre asta voi vorbi în alte articole. Până atunci, ținem aproape!