Se vorbește mult în ultima vreme despre traumă. Mai ales de când medicina modernă a înțeles că omul poate fi tratat doar ca un întreg și a acceptat legătura care există între boli și emoții. Dar ce este o traumă și cum poate ea genera o afecțiune fizică?
În general, se crede că o traumă este generată de un eveniment major, ceva care ne dă viața cu totul peste cap și ne dărâmă pur și simplu. Da, este un adevăr în această credință, anume faptul că o traumă ne dă viața peste cap. Însă trauma nu trebuie să fie neapărat un eveniment major. Nu trebuie să ne moară cineva drag, să ne înșele partenerul sau să fim concediați. Nu, deloc. Pentru că, de fapt, trauma nu este dată de situația în sine, ci de reacția pe care o avem noi într-o situație dată. Modul în care privim noi lucrurile, impactul pe care îl are PENTRU NOI un eveniment de multe ori banal.
Haideți să vă dau un exemplu concret, din cazurile tratate de mine. Un bărbat în jur de 50 de ani, care suferea de anxietate și avea probleme de socializare. În timpul ședințelor de vindecare, și-a amintit brusc un eveniment care avusese loc la o vârstă foarte fragedă, până în 3 ani. Fratele său mai mic era alăptat la sân. El s-a apropiat de mama sa și a încercat să sugă la celălalt sân. Mama i-a spus că el nu are voie, că e prea mare și să o lase să hrănească bebelușul. Un fapt banal, dacă îl analizezi prin mintea unui adult. Dar pentru copilul de 3 ani a însemnat altceva. Mama lui l-a respins și l-a preferat pe fratele său. Începând din acel moment, acel om a fost toată viața lui invidios pe fratele mai mic. A avut mereu sentimentul de abandon, de respingere, care i-a cauzat o anxietate de anticipație și l-a împiedicat să socializeze, de teamă să nu fie respins din nou. Practic, acea situație, în mintea lui, s-a repetat la nesfârșit. A văzut viața prin niște ”ochelari de cal”, creați DE EL, de mintea lui, în momentul în care s-a simțit respins de mama sa. Acea situație, acel eveniment, pentru el a fost o traumă. I-a dat viața peste cap. L-a influențat în fiecare clipă a vieții. În acel moment el și-a inventat o poveste: ”M-a respins! Nu sunt la fel de bun ca fratele meu și mama m-a respins!”. Și acea poveste a devenit povestea vieții lui, care i-a ghidat fiecare pas pe care l-a făcut de atunci încolo. TRAUMA.
Despre cum poate o traumă genera afecțiuni fizice, despre poveștile pe care ni le spunem și cum să ne schimbăm povestea vieții, vom mai vorbi și cu alte ocazii. Până atunci, ținem aproape!
